În această vară au fost două momente în care nu mai puteai deschide televizorul fără să afli cum televiziunile, împreună cu invitații lor plâng de mila unei generații care a ratat Bacul în stil mare.
Pentru prima dată în foarte mulți ani, Bacul a fost un examen mai corect, atent supravegheat de profesori și de camerele video din dotare. Evident, rezultatul a fost unul dezastruos. Și cum circul fără vinovați e plictisitor, s-a găsit și principalul țap ispășitor: ministrul educației, Daniel Funeriu. Chiar nu sunt un fan al acestui personaj, reforma pe care el o conduce e o formă fără fond, iar schimbările pe care le introduce cu viteza fulgerului nu fac decât să bulverseze un sistem și așa labil. Dar totuși, pentru prima data nu s-a putut copia, sufla, mișca în majoritatea centrelor de examinare. Au existat doar câteva locuri unde supravegherea nu a fost atât de draconică. Un exemplu este județul Suceava unde, ce să vezi și să nu crezi, rata promovabilității e mai mare decât în alte județe. Dar aceste evidențe nu ridică nici un fel de suspiciuni asupra felului în care se dă și se ia acest examen. Televiziunile continuă să-l blameze pe cel care, în naivitatea lui, a scos la iveală dezastrul care are loc în țara asta. Singura vină pe care o pot atribui acestui ministru e lipsa de comunicare cu presa. Tăcerea e întotdeauna mult mai incriminatoare decât răspunsul în fața acuzațiilor ce ți se aduc. Ministrul nu a făcut decât să alimenteze prin lipsa sa de reacție suspiciunile și acuzațiile presei. Oricum, eu zic că omul și-a făcut bine treaba.
Guvernul Boc și toți ai săi, după un an jumate de tăieri, reduceri și concedieri a impulsionat, de data aceasta, profesorii într-un sens pozitiv. Le-a tăiat lefurile, i-a umilit și rezultatul nu a întârziat să apară. Profesorilor nu le-a mai păsat de performanța copiilor, nu au fost motivați să iasă bine în statistici, drept urmare, majoritatea, fie că și-au făcut treaba la clasă sau nu, și-au dus cu brio sarcina de a supraveghea și de a corecta fără milă. Dar cum circul e mare și căutăm asiduu vinovați, ei bine, nici ei nu trec neobservați și nepedepsiți de gura presei. E greu de determinat care sunt profesorii buni, câți își fac treaba, câți pregătesc cu adevărat elevii pentru examenul maturității și pentru ceea ce va urma după. Eu am fost un om norocos și am dat doar peste dascăli unul și unul, dar poate nu toți elevii au acest avantaj. Cu siguranța așa e, dar să nu uităm că dascălii pot fi buni, dedicați, interesați, însă dacă aceste atribute nu caracterizează și elevul, munca profesorilor e, în mare parte, în zadar.
Trecând și de cealaltă parte, a elevilor, iau în vizor cazul olimpicei din Iași. Cazul e simplu. Se ia una bucată olimpică la italiană, se dă bacul matematică unde se ia una bucată notă mică. Mare scandal, mare, cum se poate ca fruncea țării, olimpicii noștri multimedaliați să pice bacul la matematică. Păi și până și un copil de școală primară îți rezolvă acest mister grandios. Una e italiana, alta e matematica. Poți să fii bun la una și slab la alta. Mai pe scurt, sula nu are nimic cu Prefectura (scuzați expresia).
Observăm, după trei paragrafe de mici comentarii că în tot circul ăsta marca Antena 3 și Realitatea niciunde nu sunt găsiți vinovații elevii. Aceștia sunt doar niște victime ale unui sistem chinuitor și nedrept. A stat oare cineva să își pună problema că tot scandalul ăsta, toată plângerea de milă a acestor televiziuni provine doar din ura portocalie? Nu comentez faptul că sunt sau nu îndreptățiți să o facă, însă de data aceasta, sub un văl de politic și de luptă pentru putere pierdem din vedere adevărata problemă, și anume că școlile scot, în fiecare an, generații întregi de mediocri și submediocri, de oameni care nici să deschidă ușa nu sunt buni. Pierdem, de asemenea, din vedere faptul că un Bac corect separă grâul de neghină, că așa trebuie să fie, că acest examen nu e pentru toată lumea.
Un alt subiect fierbinte vara aceasta, care nu a făcut decât să umfle circul și să umple orele de maximă audiență a fost cel al contestațiilor. Mă declar chiar mirată, eu așteptându-mă ca, în urma presiunii grozave care a existat din parte televiziunilor și a adversarilor politici, lucrurile să se îmbunătățească nepermis de mult. Asta ar fi însemnat ca toți, de la profesor la ministru să își fi pus cenușă în cap și să fi recunoscut că, practic, sunt tâmpiți. Dar iată că în sfărșit se manifestă și la noi o rezistența acerbă, un curaj de apăra munca și corectitudinea. EI bine, în urma contestațiilor, ce să vezi...au picat și mai mulți. Și gândindu-mă la acest lucru, un proverb vechi îmi trece prin cap: „Prostul nu e prost destul dacă nu e și fudul.” Perfect corect. Încurajați de toată suflarea-părinții, media, foști miniștri etc. – elevii s-au răsculat și au plecat cu mic cu mare spre contestații fără a-și pune, însă, problema că au fost evaluați corect și, mai ales dacă și-au luat bacul, ar fi bine să stea cuminți în banca lor. Dar cum obrazul generațiilor recente e destul de gros, au mers să își mărească notele. În paranteză fie spus, am auzit scurta declarație a unei eleve, caree spunea că îi lipsesc câteva sutimi și că speră să îi obțină și pe ACEIA. Ei bine, dacă nu știi nici genul corect al substantivelor, mai bine te duci acasa, mulțumești Cerului că ai luat notă de trecere și pui mâna pe o carte.
Vreau totuși acum, la final, să aduc un argument în favoarea a tot ceea ce am afirmat până acum.De asemenea, vreau să spun această mică povestioară și celor care afirmă sus și tare că subiectele au fost ceva inimaginabil de greu. Mi-am dat și eu Bacul cândva, nu chiar de mult, pe vremea ministrului Hărdău. Un om bun, dar prea moale pentru așa o funcție. Ei bine, subiectele au fost extrem de asemănătoare cu ceea ce s-a dat anul ăsta. Ni se cerea, la limba română, să caracterizăm un personaj intelectual dintr-un roman de Camil Petrescu, Liviu Rebreanu sau Marin Preda. Majoritatea colegilor mei de generație, cu creierele inerte și puse pe pilot automat au scris pagini în șir despre reușitele intelectuale și culturale ale lui Ion al Glanetașului sau ale lui Ilie Moromete. O clipă nu si-au pus problema că cerința pretindea altceva. Ba mai mult, aud ieșind de la proba de Bac o colegă urlând: ”Cum să nu fie bine, tu, că Moromete era filosof?” Trosc, pleosc, am trecut ca rața prin apă prin liceu. Ce vreau să spun, e că și în acel an, subiectele au ascuns „capcane”, pe care, evident, le puteai evita dacă aveai un minim de discernământ care, de obicei se dezvoltă până pe la 18-19 ani. Acestea întâmplându-se, toată lumea se aștepta la un dezastru național. Dar cum noi știm că așa ceva nu e bine, în centrele de corectare s-a trimis o circulară să se puncteze, totuși, câte ceva, indiferent dacă elevii au nimerit sau nu răspunsul la cerință. La rezultate, m-am simțit nedreptățită din moment ce eu răspunsesem cu succes cerinței, luasem o notă mare, dar la doar un punct distanță de mine se aflau cei care nu știau că „țăranul filosof” e doar o metaforă a unui critic prin care îl caracteriza pe Moromete, și nu meseria de bază a acestuia din urmă.
Anul acesta s-a întâmplat ce trebuia să se întâmple de mult timp, a ieșit la lumină mediocritatea în care cu lejeritate ne scăldăm, au apărut chipurile viitorilor intelectuali și filosofi ai țării. Problema e că nu ne vine să credem, nu vrem să recunoaștem că ne aflăm în declin, că între capacitățile acestor copii și aspirațiile lor e un clivaj imens.
Așa că, dacă Realitatea tot te privește, hai mai bine se privim cu mult curaj realitatea în față, să luăm taurul de coarne, să ne îndeplinim toți-profesori, elevi, părinți și media-sarcinile care vin o dată cu funcția și să schimbăm România. Să aspirăm, din nou, la generații lăudabile, la oameni culți, citiți și bine pregătiți.
Ar fi bine să evaluăm problema mai la rece, să vedem care sunt adevărații vinovați, să nu mai căutăm scuze mascate de politica omniprezentă.
Doamnelor și domnilor, vă invit la curaj și coloană vertebrală. Pe toți.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu