miercuri, 16 noiembrie 2011

Despre activismul isteric

În ultima vreme, din ceea ce văd eu pe pagina mea de Facebook, mi se pare că se întețesc protestele împotriva proiectului Roșia Montană. Recunosc, începe să mă irite. Mi-e greu să aleg o poziție față de acest subiect, drept pentru care nici nu o voi face. Îmi pun, însă, problema de ce acești opozanți devin tot mai activi atât în spațiul virtual, cât și în spațiul real fără a evidenția clar ceea ce vor. (desigur, în afară de faptul că nu vor exploatare minieră).

În cercetarea pentru acest articol am intrat pe comunitatea Facebook Salvați Roșia Montană. Poate nu am căutat suficient, nu știu, dar nu am găsit acolo un manifest. Adică eu, simplu cetățean, vreau să văd ce doresc ei. Nu zice niciunde. În schimb, sunt anunțate evenimentele lor de protest care vor avea loc în Cluj și în București.

Se apucă acești activiști ba să ocupe clădiri istorice, procopsindu-se inutil cu ceva dosare pe la Poliție, ba, mai nou, să valseze în centrul celor două orașe mai sus menționate. Booon. Foarte frumos. Și ce-i cu asta? Se rezolva ceva? Se opresc mecanismele de sus unde se presează din toate părțile pentru demararea proiectului? Eu cred că nu.

Din vagile informații pe care le dețin, oponenții proiectului marșează pe ideea dezvoltării altor ramuri aducătoare de venit pentru comunitatea de acolo. Până aici, perfect de acord. Mai puțin cu faptul că agricultura nu e o soluție pentru că solul nu e tocmai prielnic. Nici turismul nu îl văd ca pe o salvare, zona nu e ce știi ce. Stau și mă întreb o singură chestie. Dacă tot vor răzvrătiții ăștia să schimbe ceva, de ce nu se duc acolo să îi învețe pe oameni cum să trăiască, cum să se descurce, cum să facă bani? De ce nu le găsesc clienți pentru meșteșugul pe care ei îl cunosc? Știu eu?- cusut, tâmplărie etc.

În loc să fie proactivi, să își demonstreze punctul de vedere, ei pierd vremea prin piața Unirii....VALSÂND? Păi ce-i asta? Multe din activitățile pe care oamenii ăștia le au par un pretext pentru o întâlnire cu amicii și o bere după.

Zicea și un prieten de-al meu că mai demult nu știa nimeni de Roșia Montană. Perfect adevărat. Nici activiștii care prin proteste și-au găsit o scuză să stea la concerte și să bea. (vezi FânFest). Nu se duceau ei acum zece ani nici să îi învețe pe oameni cum să facă agricultură performantă, nici să stimuleze turismul în zonă. Acum, morți de îngrijorare de soarta comunității, trâmbițează soluțiile astea peste tot și oricui vrea să îi asculte.

Așa că, părere mea este că ei  ar trebui să nu mai piardă vremea și, fie să meargă acasă și să-și găsească ceva util de făcut, fie să meargă acolo și să pună zona pe picioare. Ori una, ori alta. Dar activism din ăsta isteric, din buricul târgului să nu mai facă.

Toate bune!

P.S: Activștilor, nu mă linșați!